În speranța că vă decorez ziua cu o informație interesantă, vi-l prezint pe scurt pe cel ce poate să transforme un tomberon de gunoi într-o lucrare de artă.
Într-un articol anterior ne-am înțeles că nu toate lucrurile se aruncă, multe din ele putând fi readuse la viață. Acum veți vedea de ce, la ce nivel pot fi refolosite gunoaiele. Încep cu niște imagini, compoziții din resturi, desigur.
Noi facem să se întâmple!
Mi-am imaginat mereu, ca o răzvrătită ce eram, să fac numai ce vreau, fără alte condiționări. Dar cum se mai schimbă omul, evoluează, poate se mai și maturizează, îmi plac provocările. Și când lucrezi cu oamenii de asta ai parte cât cuprinde! Nu știu prin ce ecuații, funcții sau alte operații, dar spre surprinderea și încântarea mea, suntem tare bine diferențiați unii de alții ca gusturi și viziuni. Ar fi trist și ciudat să nu fie așa.
Clienții noștri nu s-au lăsat mai prejos și ne-au pus la încercare iscusința. Vă divulg o parte din provocările primite. Read the rest of this entry
Eu văd natura ca pe un profesor. Mă învață mereu despre culori și compoziții cu o pasiune și imaginație fără limite. Ne suportă pe noi oamenii cu atâta cutezanță, ne iubește cu atâta suflet, ne cadorisește cu frumuseți nemaivăzute. Fără îndoială natura și magia sunt prietene la cataramă.
Când mai dispărem de prin peisaj, fără semne de orice activitate, să știți că nu tragem chiulul. Doar că ne place să fim și musafiri pe ici, pe colo. Și-am început cu cafele, cum se începe orice activitate fructuoasă, în Piața Unirii, într-o fostă cafenea cu iz francez. Ca să vezi cum se leagă lucrurile și de această dată, vă mai povesteam într-un articol anterior că numele nostru-i de origine franțuzească.
Astfel a început prima colaborare Tourmaline. Cafeneaua noastră de suflet s-a transformat într-o florărie care ne găzduiește produsele. Deci, dacă vă prinde febra cadourilor și sunteți prin Unirii, vă încurajăm să treceți pe la florăria Jump. Nu numai că vă așteaptă cu obiecte pictate manual chiar de noi, sau cu flori vesele și colorate, nerăbdătoare să vă accesorizeze locuința, dar acolo puteți vedea și roadele proiectului nostru în ceea ce privește participarea activă la înfrumusețarea și personalizarea spațiului interior.
Știu că există oameni care nu iubesc florile, însă e peste puterea mea de înțelegere. Căci acele două zile petrecute-n verde și-o puzderie de alte tonuri calde, reci, stridente sau mai pastelate, mi-au îmbogățit viața. Eu cred că trăiesc mai mult cu două zile peste cât preconizam 
.
Gata cu vorbăria și hai cu partea palpabilă, să completăm atmosfera cu imagini concrete:
Nu pot să nu vă spun, acum a fost aproape începutul. Read the rest of this entry
De mici copii, Paștele a fost a doua sărbătoare importantă pentru noi. O familie credincioasă, dar mai puțin religioasă, nu am respectat în mod deosebit tradițiile obișnuite, ba chiar încet, încet, am transformat sărbătoarea dedicată lui Iisus Hristos, într-una a familiei. Atunci, părinții ne înnoiau din cap pînă în picioare, cu rochițe colorate, pantofiori de lac, ghiozdane și penare ultima modă 
. Mielul a fost înlocuit cu pui, ouăle roșii, cu ouă înflorate, împodobite cu iepurași și puișori.
De câțiva ani buni, plecată din casa părintească, aștept Paștele cu aceeași bucurie de copil, care speră să ciocănească toate ouăle în haină de sărbătoare. Și, înfluențată poate, de Iepurașul care îmi aducea mie cadouri, încerc să încropesc câte o surpriză colorată, la fiecare sărbătoare, care ne reunește familia. Read the rest of this entry
Între Pictură, Poezie și Muzică a existat, există și va exista întotdeauna o legătură specială. Aș putea spune că aproape nu se percep una fără de cealaltă. Ele ne înalță subtil.
În acest weekend îl sărbătorim pe Nichita Stănescu, născut pe 31 martie 1933, unul din cei mai de seamă scriitori ai țării noastre. Țară la care poetul se referă astfel: „Nu spun că alte limbi, alte vorbiri nu ar fi minunate și frumoase. Dar atît de proprie, atît de familiară, atît de intimă îmi este limba în care m-am născut, încît nu o pot considera altfel decît iarbă. Noi, de fapt, avem două părți coincidente, odată este patrie de pămînt și de piatră și încă odată este numele patriei de pămînt și de piatră. Numele patriei este tot patrie. O patrie fără de nume nu este o patrie. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se zice, de aceea, pentru mine iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine viața se trăiește.” (sursă citat) Read the rest of this entry
Tourmaline s-a născut din simpla bucurie și pasiune de a creea, din entuziasmul nostru și al celor dragi nouă. Suntem mândre de oamenii care ne înconjoară. Datorită lor reușim să ne autodepășim și să avansăm pe acest drum multicolor pe care l-am ales.
V-am povestit că mergem la târg, și-am fost. Poate ne-ați și vizitat unii din voi. A fost frumos, am cunoscut oameni noi și plăcut impresionați de produsele noastre, ceea ce bineînțeles că ne-a bucurat nespus. Însă una din cele mai plăcute surprize a venit, că așa vin surprizele pe neașteptate, cu o colaborare mai neobișnuită. Read the rest of this entry
Nu cunosc anotimp mai frumos decât primăvara, când abia apuci să savurezi din plin primele raze de soare și să fii martor la reînvierea naturii. Acum e cel mai prielnic moment pentru plimbările lungi. Și dacă tot e vorba de plimbări, vă invităm și noi la una, să ne vizitați în cadrul Târgului de Primăvară, organizat de Expo Timișoara. Read the rest of this entry
Vi s-a întâmplat vreodată să vă fie drag de vreun mentor? Și cand zic drag, nu fac nici o aluzie la a fi îndrăgostit, ci la acea dragoste părintească, frățească, prietenească…
Îmi aduc aminte că în liceu erau ore la care mergeam cu drag, de dragul lor, al profilor faini, care știau să te facă să nu vrei să chiulești de la ora lor, chiar dacă nu aveai tema făcută, care erau la clasă mai mult decât niște ursuzi, care nu spuneau nimic ce ar fi putut fi în afara programei școlare. Ma refer la profii care după ce îți dădeau un 3, pentru că mai mult ca sigur îl meritai , veneau în pauză să își ceară scuze. De parcă nu era vina mea că nu învățam la franceză…da, mi s-a întâmplat, pe bune.
Mi-ar fi plăcut să știu să fac atunci, ce fac acum cu drag și anume să pot să le fac surprize mărunte, dar personalizate de zilele lor de naștere, de 8 Martie sau chiar fără nici o ocazie. Mai jos o să va prezint o serie de căni personalizate pentru niște profi, sper că cel puțin la fel de faini ca ai mei.
Un strop de istorie luată din peșterile Lascaux, din sudul Franței, acolo unde au fost descoperite printre primele picturi murale. Evident, pentru “profa de istorie“.
Literatură, teancuri de cărți, biblioteci multicolore, penițe, tastaturi sau pixuri, toate pot fi cuvinte cheie pentru “profa de română“. Read the rest of this entry
Îţi place să coşi, îţi place să fii creativ şi să îti faci singură accesoriile? Dacă da, ne bucurăm şi ne permitem să vă venim în ajutor cu câteva sfaturi şi detalii, să vă arătăm, cum reuşim noi, să transformăm o grămadă de materiale şi de nasturi, într-un accesoriu unicat, ce poate fi personalizat şi de voi, după bunul vostru plac.
După un articol în care am vorbit despre broşe în general şi după ce v-am prezentat cum pot fi ele purtate şi asortate, mă gândeam să vă prezint cum se face o broşă, cum dintr-o mare de texturi şi de mărgele, se naşte ea, broşa. Am ales să fac, impreună cu voi un model mai elegant, din piele naturală, combinată cu tulle, ce are ca accent o piatră sidefată, ce imită textura perlelor.
Cum începem?
Ne alegem materialele, ne pregătim o foarfecă, un ac destul de puternic în cazul acesta, aţă şi lipici Read the rest of this entry
Ştiaţi că broşa este prima bijuterie inventată?
Ea a fost creată, în vremea celţilor, cu scopul de a le ţine hainele, să nu pice de pe ei. Designeri minimalişi, probabil. Îmi surâde şi mie ideea. Dar totuşi, străbătând eroic istoria, broşa, a ajuns să fie purtată până în zilele noastre, în atâtea forme şi culori, câte întrebuinţări.
Vă dau doar câteva exemple, de cum să porţi o broşă şi apoi vă şi arăt prima serie de broşe handmade, făcute la noi la atelier.